Rugăciuni în apus

oricât ți-aș vorbi despre noi
despre dragostea noastră
nu vrei să răspunzi
în niciun fel
ai inima înghețată
ca și cum dintr-odată
ți-ai trăit toate spaimele
de femeie încercată
speriată de singurătate
mai rău decât de moarte.

în fiecare noapte
mă plimb în imaginația mea
cu imaginea ta ca o icoană
ca un glonte fierbinte
înfipt în carnea mea
ca un nimb de lumină
ca un ciob de stea
și de fiecare dată sfârșesc tulburat
cu ochii în lacrimi
cu gura uscată
și ninge în lume neîncetat
cu zăpadă amară albastră

nu-ți fie frică de mine îți zic
întră în poemele mele
ca în suflet
sărută-mă pe tropi
sărută-mă pe viață
apoi citește-mă atent
printre cuvinte
printre versurile însemnate
de îngerul meu șchiop
cu cerneală măiastră
și vei vedea
că poeziile mele îmi sunt
aripi de aer aripi înnodate
că zborul mi-e frânt
că inima îmi este bolnavă
că fără tine nu mai exist
sunt tot numai rană

și vei mai vedea
cum fără niciun interes
am dat în floare
mai abitir ca un cireș
aflat în primăvară

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sari la bara de unelte