Psihoză

încă de la naștere în mine
viața și moartea erau amestecate teribil
după legea nescrisă legea nefirii
mai degrabă o ezitare ontică
iar fruntea îmi era frântă,
tăiată în felii subțiri și roșii

nici nu știu de ce dar
ceva s-a frânt în mine definitiv
ca și cum m-aș fi golit de viață brusc
și acum atârnam nefiresc
agățat cumva de bucata mea de timp
ca o confuzie
o neființă rătăcită în chin
și moartea îmi mângâia tâmpla rănită de vânt

de-ai fi văzut cum urcau fântânile în ceruri
în cercuri din ce în ce mai mici
la olaltă cu sufletele pietrelor
înghețate albastru în ochi
în anotimpuri secrete lumi de apoi
și noi ne loveam bezmetic, năuci
de zidul de întuneric al nopții

mi-am luat o cafea la barul din colț
amară
pe care am plătit-o
cu zile rămase din copilăriei
păstrate cu grijă în mine
pentru ultimul drum

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sari la bara de unelte