Femeia din vis

– prozo-poem –

 
te visam deși nu mai știu dacă ești femeia din visul meu sau erai visul din femeia mea sau doar o biată părere
uruiau roțile dințate din ceasul de aramă și cuc un zgomot strident de trecerea timpului doar cucul era viu și năuc eu mă întorceam mereu la visul meu cu femeia mea lățită pe retină ceasul măcina cinic sărutul ce abia stă să vină mă arunc în tine femeie să mor să mă nasc să mă păzesc de răul din mine și tu picurai peste mine lumină din degetele subțiri
cu gândul la tine de prea multe ori mă fâstâcesc roșesc și transpir brusc transpirație divină de culoarea aurului uneori roșie de cele mai multe ori e cenușie și lină
părul îți era când blond când negru tăciune împletit în cozi și eu întins peste ape ca un pod
buzele carne crudă ochii șerpi erai frumoasă nebună divină
explozii lumini și inimile noastre încă nedetonate în loc de joc un pic de libertate degetelor pe taste
te caut în rețeaua cu biți eram niște umbre și străluceam argintiu depărtarea dintre noi se usca ca să te găsesc și atunci te voi mușca adânc de umăr ca din mărul din cer șoaptele mele tainice scrise pe ecranul laptopului tu cum te simți femeia mea de bine femeia mea de mâine
tușim pe ascuns tu ți-ai uitat tăcerile în mine eu fiul încă nenăscut
când mă trezesc mi-ai spus să nu-mi pară rău a fost doar un vis atât femeia plecase demult din visul ei din trezirea mea toată
am să-ți scriu în visul tău o erată

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sari la bara de unelte