Exerciţiu de respiraţie

ultimele zile de noembrie
zile reci
vezi cum ne sfâşie amintirile?
şi cum frigul ne împresoară subtil
cum gerul încremeneşte
iarba frunza valuri valuri
gura se încleștează
dinţii se sfarmă
aerul pe care îl ţinem în mâini în piept
ca un tăiş viclean zimţat
îmi sfârtecă tâmpla
deschide-mi deschide-mi
te rugam umil
apoi treceam alb prin lume
cu moartea ţinându-mă de mână

nu știu cum s-a făcut
dar ai apărut lângă mine
mă prinzi de umăr
mă priveşti adânc stăruitor
respiră îmi zici şi toate vor fi bune
respir și nimic nu se schimbă

ne cresc şerpi în piept
vijelios zornăind a frică
şi iarna ne loveşte în frunte peste mâini
oricât de încet ne-am deschide
tot vom fi luaţi prin surprindere
şi purtaţi de vifor până ne vom pierde
cu mâinile încremenite într-un gest
de rămas bun ce lume nebună
scriu şi dorm printre rânduri

deschide-mi uşa
mi se părea că te rog
şi treceam alb prin lume
cu moartea ţinându-mă de mână
obosisem şi nu mai respiram de mult
mă prefăceam încet încet
într-un munte de gheaţă
scufundat în iarnă până la subţiori

te apropii de mine ca o nălucă
respiră îmi zici respiră respiră

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sari la bara de unelte