Cutia neagră

ne vor transforma în gândaci
poate în viermi
şi nu ne va păsa
ne vom scoate sigur dinţii
pe rând
apoi vom râde cu gura până la urechi
unul de altul

oasele ni s-au subţiat
sub piele
zici că sunt
fire albastre

ne paştem de sub unghii
omătul
ne adunăm unul
în altul pe furiş
mie îmi urlă cumplit
în sânge
câinii morţii
tu îţi râzi plânsul smerit
şi în ochi îţi creşte pieziș
o cruce de lacrimi

copite de rouă
ne picură în vis
pe caldarâmul de sticlă
de pe ulița mea

– sunt câmpul belit de zare
de mirişti și pruni
sterp mirosind a păcate
și a beții făcute pe furiș

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sari la bara de unelte