Cumpăna

îngerii și-au rupt aripile
și au plecat pe jos
întru întâmpinare
pe drumul dintre cele două lumi
lumea oamenilor și lumea mea
drumul dintre întuneric și lumină
unde locuiesc de unul singur
și Dumnezeu stă ca o cumpănă
între lumi
înclină mai mult spre lumea oamenilor
spre mine nicicând

mi s-au albit ochii
de atâta nelumină
îmi sar din cap
doar inima îmi spune
ce este în jurul meu
stăm la taifas câteodată
când așteptăm să se întâmple ceva
picioarele mele au rădăcini
în loc de degete
iar brațele ramuri
le învârtesc în jurul meu
și se face vârtej
și mă înșurubez în pământul de gumă
să nu mă pierd

aici nu rămâne nicio urmă
pe unde trec când trec
doar câteva cruci
cioplite din carnea mea
de mine ca un cimitir
de speranțe pierdute
aerul e plin de otravă
fum și regret

lumea asta se termină cu mine în cer
cât de curând

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sari la bara de unelte